subsidență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSIDÉNȚĂ, subsidențe, s. f. 1. Mișcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoțită de încălzirea aerului.
2. (
Geol.) Proces de coborâre treptată a scoarței terestre, care are loc în bazinele de sedimentare. – Din
fr. subsidence.subsidență (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSIDÉNȚĂ s.f. Mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea aerului. ♦ Coborâre repetată, discontinuă a fundului unei mări, unde se acumulează depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr.
subsidence, lat.
subsidentia – sediment].
subsidență (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSIDÉNȚĂ s. f. 1. (met.) mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea acestora. 2. scufundare lentă și progresivă a fundului unui bazin sau a unei depresiuni, odată cu sedimentarea acestora. ◊ proces de coborâre lentă a suprafeței solului ca urmare a pierderii unor componente ale acestuia. (< fr.
subsidence, lat.
subsidentia)
subsidență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsidénță s. f.,
g.-d. art. subsidénței; pl. subsidénțesubsidență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSIDÉNȚĂ, subsidențe, s. f. 1. Mișcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoțită de încălzirea aerului.
2. (
Geol.) Proces de coborâre treptată a scoarței terestre, care are loc în bazinele de sedimentare. — Din
fr. subsidence.