subsidiar - explicat in DEX

subsidiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSIDIÁR, -Ă, subsidiari, -e, adj. Care se adaugă, ca element secundar, la argumentele pentru susținerea unui raționament, a unei teorii etc.; complementar, auxiliar, secundar. ◊ Loc. adv. În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta, pe deasupra. [Pr.: -di-ar] – Din fr. subsidiare, lat. subsidiarius.

subsidiar (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSIDIÁR, -Ă adj. Care întărește un argument principal într-o discuție; care vine, care se adaugă la ceva în al doilea rând, ca element secundar; complementar, auxiliar, secundar. ♦ În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta. [Pron. -di-ar. / < fr. subsidiaire, cf. lat. subsidiarius < subsidium – ajutor].

subsidiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSIDIÁR, -Ă adj. care se adaugă ca element secundar pentru întărirea argumentelor principale într-o discuție; complementar, auxiliar, secundar. ♦ în ~ = în al doilea rând, pe lângă aceasta. (< fr. subsidiaire, lat. subsidiairius)

subsidiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subsidiár (-di-ar) adj. m., pl. subsidiári; f. subsidiáră, pl. subsidiáre

subsidiar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subsidiar a. ce servă a sprijini un lucru principal. ║ adv. în al doilea loc, în al doilea rând.

subsidiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subsidiár, -ă adj. (lat. subsidiarius). Adăugat ca subsidiŭ (ca sprijin): mijloc subsidiar. Adv. În al doilea rînd, ca sprijin al principaluluĭ.

subsidiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSIDIÁR, -Ă, subsidiari, -e, adj. Care se adaugă, ca element secundar, la argumentele pentru susținerea unui raționament, a unei teorii etc.; complementar, auxiliar, secundar. ♦ Loc. adv. În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta, pe deasupra. [Pr.: -di-ar] — Din fr. subsidiare, lat. subsidiarius.