subsemnat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSEMNÁT, -Ă, subsemnați, -te, s. m. și
f. Semnatarul unei cereri care își indică numele în introducerea cererii sale; subscris. ♦ (
Fam.;
art.; cu valoare de
pron. pers. în exprimări orale) Eu. –
Sub1- +
semnat (după
fr. soussigner).subsemnat (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSEMNÁT, -Ă s.m. și f. (
De obicei articulat, în formule de cereri etc.) Cel care semnează (mai jos) un text, o cerere scrisă etc.; subscris. [După fr.
soussigné].
subsemnat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSEMNÁT, -Ă s. m. f. (art.; în formule de cereri etc.) cel care semnează (mai jos) un text, o cerere; subscris. (după fr.
soussigné)
subsemnat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subsemnát s. m.,
pl. subsemnáțisubsemnat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subsemnat a. și m. subscris.
subsemnat (Dicționaru limbii românești, 1939)*subsemnát, -ă adj. și s. (
Sub- și
semnat, după fr.
soussigné). Iscălit, subscris:
subsemnatu declară.subsemnat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSEMNÁT, -Ă, subsemnați, -te, s. m. și
f. (De obicei articulat) Semnatarul unei cereri care își indică numele în introducerea cererii sale; subscris. ♦ (
Fam.;
art.; cu valoare de
pron. pers. în exprimări orale) Eu. —
Sub1- +
semnat (după
fr. soussigner).