subrogație - explicat in DEX

subrogație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBROGÁȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiúne s. f.] – Din fr. subrogation.

subrogație (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBROGÁȚIE s.f. Subrogare. [Gen. -iei, var. subrogațiune s.f. / < lat. subrogatio].

subrogație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBROGÁȚIE s. f. subrogare. (< fr. subrogation)

subrogație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subrogáție (su-bro-, -ți-e/sub-ro-) s. f., art. subrogáția (-ți-a), g.-d. art. subrogáției; pl. subrogáții, art. subrogáțiile (-ți-i-)

subrogație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBROGÁȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiúne s. f.] — Din fr. subrogation.