subrogare - explicat in DEX

subrogare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBROGÁRE, subrogări, s. f. (Jur.) Faptul de a subroga; subrogație. – V. subroga.

subrogare (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBROGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) subroga și rezultatul ei; substituire; subrogație. [< subroga].

subrogare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subrogáre (su-bro-/sub-ro-) s. f., g.-d. art. subrogắrii; pl. subrogắri

subrogare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBROGÁRE, subrogări, s. f. (Jur.) Faptul de a subroga; subrogație. — V. subroga.