subroga - explicat in DEX

subroga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBROGÁ, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

subroga (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subróg. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].

subroga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBROGÁ vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)

subroga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subrogá (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrógă

subrogà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.

subroga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. — Din fr. subroger, lat. subrogare.