subordonator - explicat in DEX

subordonator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.

subordonator (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].

subordonator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor)

subordonator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subordonatór (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatóri; f. sg. și pl. subordonatoáre

subordonator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă — Subordona + suf. -tor.