subofițer - explicat in DEX

subofițer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. – Sub¹- + ofițer (după fr. sous-officier).

subofițer (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBOFIȚÉR s.m. Grad superior sergentului și inferior sublocotenentului; militar care poartă acest grad. [După fr. sous-officier].

subofițer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBOFIȚÉR s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr. sous-officier)

subofițer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subofițér (su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițéri

subofițer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subofițer m. militar de un grad inferior sublocotenentului și superior caporalului sau brigadierului.

subofițer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subofițér m. (sub- și ofițer, după fr. sous-officier). Sergent orĭ plotonier.

subofițer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. — Sub¹- + ofițer (după fr. sous- officier).