subofițer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. –
Sub1- +
ofițer (după
fr. sous-officier).subofițer (Dicționar de neologisme, 1986)SUBOFIȚÉR s.m. Grad superior sergentului și inferior sublocotenentului; militar care poartă acest grad. [După fr.
sous-officier].
subofițer (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBOFIȚÉR s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr.
sous-officier)
subofițer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subofițér (su-bo-/sub-o-) s. m.,
pl. subofițérisubofițer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subofițer m. militar de un grad inferior sublocotenentului și superior caporalului sau brigadierului.
subofițer (Dicționaru limbii românești, 1939)*subofițér m. (
sub- și
ofițer, după fr.
sous-officier). Sergent orĭ plotonier.
subofițer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. —
Sub1- +
ofițer (după
fr. sous- officier).