subjugător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBJUGĂTÓR, -OÁRE, subjugători, -oare, adj. (Rar) Care subjugă;
fig. care cucerește prin însușiri deosebite, care farmecă. –
Subjuga +
suf. -ător.subjugător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subjugătór (rar)
adj. m.,
pl. subjugătóri; f. sg. și
pl. subjugătoáresubjugător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBJUGĂTÓR, -OÁRE, subjugători, -oare, adj. (Rar) Care subjugă;
fig. care cucerește prin însușiri deosebite, care farmecă. —
Subjuga +
suf. -
ător.