subjonctiv(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUBJONCTÍV,subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv. – Din fr. subjonctif.
subjonctiv(Dicționar de neologisme, 1986) SUBJONCTÍVs.n. Conjunctiv. [< fr. subjonctif, cf. lat. subiunctivus < subiungere – a subordona].
subjonctiv(Marele dicționar de neologisme, 2000) SUBJONCTÍVs. n. conjunctiv. (< fr. subjonctif)
subjonctiv(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) subjonctív(-jonc-tiv) s. n., pl. subjonctíve
subjonctiv(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) subjonctiv n. Gram. conjunctiv.
subjonctiv(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUBJONCTÍV,subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv.— Din fr. subjonctif.