subjuga - explicat in DEX

subjuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

subjuga (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer].

subjuga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. ◊ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)

subjuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 subjúgă

subjugà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subjugà v. 1. a pune sub jug, a aduce la supunere prin puterea armelor; 2. fig. a domina prin forța morală: elocvența subjugă spiritul.

subjuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. — Din fr. subjuguer.