subgrupă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBGRÚPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. –
Sub1- +
grupă (după
fr. sous-groupe).subgrupă (Dicționar de neologisme, 1986)SUBGRÚPĂ s.f. Subdiviziune a unei grupe. [<
sub- +
grupă, după fr.
sous-groupe].
subgrupă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBGRÚPĂ s. f. subdiviziune a unei grupe. (după fr.
sous-groupe)
subgrupă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*subgrúpă (subdiviziune a unei grupe)
s. f.,
g.-d. art. subgrúpei; pl. subgrúpesubgrupă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBGRÚPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. —
Sub1- +
grupă (după
fr. sous-groupe).