subiacent - explicat in DEX

subiacent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis.

subiacent (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins].

subiacent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBIACÉNT, -Ă adj. imediat dedesubt. (< fr. subjacent, lat. subiacens)

subiacent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subiacént (-bi-a-) adj. m., pl. subiacénți; f. subiacéntă, pl. subiacénte

subiacent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -bi-a-] — Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis.