subicter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÍCTER, subictere, s. n. Simptom constând din culoarea ușor gălbuie a pielii și a mucoaselor, care constituie unul dintre semnele de început ale hepatitei. – Din
fr. subictère.subicter (Dicționar de neologisme, 1986)SUBÍCTER s.n. (
Med.) Formă de icter cu virulență scăzută. [< fr.
subictère].
subicter (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBÍCTER s. n. formă de icter cu virulență scăzută. (< fr.
subiectère)
subicter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subícter (su-bic-/sub-ic-) s. n.,
pl. subícteresubicter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBÍCTER, subictere, s. n. Simptom constând din culoarea ușor gălbuie a pielii și a mucoaselor apărat din cauza creșterii concentrației bilirabinei în sânge, care constituie unul dintre semnele de început ale hepatitei. — Din
fr. subictere.