subaprecia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBAPRECIÁ, subapreciéz, vb. I.
Tranz. A prețui pe cineva sau ceva mai puțin decât merită, a aprecia sub valoarea reală, a micșora importanța unei persoane, a unui lucru, a unei situații; a subestima, a subevalua. ◊
Refl. X se subapreciază. [
Pr.:
-ci-a-] –
Sub1- +
aprecia.subaprecia (Dicționar de neologisme, 1986)SUBAPRECIÁ vb. I. tr. A aprecia, a prețui (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează; a greși în aprecierea unei situații, diminuându-i importanța. [Pron.
-ci-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / <
sub- +
aprecia].
subaprecia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBAPRECIÁ vb. tr., refl. a (se) aprecia (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează. (< sub- + aprecia)
subaprecia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subapreciá (a ~) (
su-ba-/sub-a-)
vb.,
ind. prez. 3
subapreciáză, 1
pl. subapreciém (-ci-em); conj. prez. 3
să subapreciéze; ger. subapreciínd (-ci-ind)subaprecia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBAPRECIÁ, subapreciez, vb. I.
Tranz. A prețui pe cineva sau ceva mai puțin decât merită, a aprecia sub valoarea reală, a micșora importanța unei persoane, a unui lucru, a unei situații; a subestima, a subevalua. ◊
Refl. Se subapreciază. [
Pr.: -
ci-a-] —
Sub1- +
aprecia.