subansamblu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBANSÁMBLU, subansambluri, s. n. Grup de piese care alcătuiesc o parte componentă a unei mașini, a unui sistem tehnic etc., acționând în cadrul acestora ca o unitate funcțională distinctă. –
Sub1- +
ansamblu (după
fr. sous-ensemble).subansamblu (Dicționar de neologisme, 1986)SUBANSÁMBLU s.n. Parte din ansamblul unui agregat mecanic, care apare de sine stătător într-un proces. [<
sub- +
ansamblu, după fr.
sous-ensemble].
subansamblu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBANSÁMBLU s. n. parte componentă dintr-un ansamblu tehnic. (după fr.
sous-ensemble)
subansamblu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subansámblu (su-ban- / sub-an-) s. n., pl.
subansámbluri / subansámblesubansamblu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBANSÁMBLU, subansambluri, s. n. Grup de piese care alcătuiesc o parte componentă a unei mașini, a unui sistem tehnic etc., acționând în cadrul acestora ca o unitate funcțională distinctă. [
Pl. și:
subansamble]. —
Sub1- +
ansamblu (după
fr. sous-ensemble).