subapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBAPRECIÉRE, subaprecieri, s. f. Faptul de
a (se) subaprecia; subestimare, subevaluare. [
Pr.:
-ci-e-] –
V. subaprecia.subapreciere (Dicționar de neologisme, 1986)SUBAPRECIÉRE s.f. Acțiunea de a subaprecia și rezultatul ei; subevaluare, neprețuire. [Pron.
-ci-e-. / <
subaprecia].
subapreciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subapreciére (su-ba-pre-ci-e-/sub-a-) s. f.,
g.-d. art. subapreciérii; pl. subapreciérisubapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBAPRECIÉRE, subaprecieri, s. f. Faptul de
a (se) subaprecia, subestimare, subevaluare. [
Pr.: -
ci-e-] —
V. subaprecia.