subaltern - explicat in DEX

subaltern (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

subaltern (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBALTÉRN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].

subaltern (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBALTÉRN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. (< fr. subalterne, lat. subalternus)

subaltern (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subaltérn (su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subaltérni; adj. f., s. f. subaltérnă, pl. subaltérne

subaltern (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subaltern a. și m. care este sub dependența altuia.

subaltern (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subaltérn, -ă adj. și s. (lat. subalternus, fr. subalterne. V. altern). Subordonat, dependent: jurisdicțiune subalternă, un subaltern. Inferior, secundar: rol subaltern.

subaltern (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. — Din fr. subalterne.