subalpin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBALPÍN, -Ă, subalpini, -e, adj. Care este situat în regiunea imediat inferioară celei alpine, la poalele unor munți înalți; caracteristic unei asemenea regiuni. ◊
Etaj subalpin = vegetație aflată deasupra limitei superioare a pădurilor, care constă în tufișuri de jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști etc. – Din
fr. subalpin.subalpin (Dicționar de neologisme, 1986)SUBALPÍN, -Ă adj. Situat în regiunea imediat inferioară celei alpine; care se află la poalele unor munți; caracteristic unei asemenea regiuni. [Cf. fr.
subalpin].
subalpin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBALPÍN, -Ă adj. din regiunea imediat inferioară celei alpine; la poalele unor munți înalți (< fr.
subalpin)
subalpin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subalpín (su-bal-/sub-al-) adj. m.,
pl. subalpíni; f. subalpínă, pl. subalpínesubalpin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBALPÍN, -Ă, subalpini, -e, adj. Care este situat în regiunea imediat inferioară celei alpine, la poalele unor munți înalți; caracteristic unei asemenea regiuni. ◊
Etaj subalpin = vegetație aflată deasupra limitei superioare a pădurilor, care constă în tufișuri de jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști etc. — Din
fr. subalpin.