stufăriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie.
2. Desime, desiș, tufiș. [
Var.: (
reg.)
stuhăríș s. n.] –
Stuf +
suf. -ăriș.stufăriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufăríș s. n.,
pl. stufăríșuristufăriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stufăriș n. V.
stufiș.stufăriș (Dicționaru limbii românești, 1939)stufăríș n., pl.
urĭ. Maĭ rar. Stufărie.
stufăriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufarie, stufăraie.
2. Desime, desiș, tufiș. [
Var.: (
reg.)
stuhăríș s. n.] —
Stuf +
suf. -
ăriș.