stufărie - explicat in DEX

stufărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie.

stufărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stufăríe s. f., art. stufăría, g.-d. art. stufăríei; pl. stufăríi, art. stufăríile

stufărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stufărie f. loc plin de stuf: stufăriile din Dobrogea.

stufărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
stufăríe f. (d. stuf). Desiș de stuf, trestiiș: stufăriile Dobrogiĭ. – În nord stuhărie și stuhăráĭe (pop. -araĭe), pl. ărăĭ (Șez. 33, 26). V. tihăraîe.

stufărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] — Stuf + suf. -ărie.