stufărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [
Var.: (
reg.)
stuhăríe s. f.] –
Stuf +
suf. -ărie.stufărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufăríe s. f.,
art. stufăría, g.-d. art. stufăríei; pl. stufăríi, art. stufăríilestufărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stufărie f. loc plin de stuf:
stufăriile din Dobrogea.stufărie (Dicționaru limbii românești, 1939)stufăríe f. (d.
stuf). Desiș de stuf, trestiiș:
stufăriile Dobrogiĭ. – În nord
stuhărie și
stuhăráĭe (pop. -
araĭe), pl.
ărăĭ (Șez. 33, 26). V.
tihăraîe.stufărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [
Var.: (
reg.)
stuhăríe s. f.] —
Stuf +
suf. -
ărie.