străromână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂROMẤNĂ s. f. (
Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. –
Pref. stră- +
română (după
germ. urrumänisch).străromână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*străromấnă (limbă)
s. f.,
g.-d. art. străromấneistrăromână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂROMẤNĂ s. f. (
Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. —
Pref. stră- +
română (după
germ. urrumänisch).