strămurariță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂMURÁRIȚĂ,strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță.
strămurariță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strămuráriță (pop.) s. f., g.-d. art. strămuráriței; pl. strămurárițe
strămurariță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRĂMURÁRIȚĂ,strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămutare. — Strămurare + suf. -iță.