strămoșesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; moștenit de la strămoși; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. –
Strămoș +
suf. -esc.strămoșesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strămoșésc adj. m.,
f. strămoșeáscă; pl. m. și
f. strămoșéștistrămoșesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strămoșesc a. moștenit dela strămoși:
păcatul strămoșesc.strămoșesc (Dicționaru limbii românești, 1939)strămoșésc, -eáscă adj. (d.
strămoș). Al strămoșilor, de la strămoșĭ:
păcatu strămoșesc (original),
obiceiurĭ strămoșeștĭ (tradiționale),
moșie strămoșească. V.
ohabnic.strămoșesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂMOȘÉSC, -EÁSCĂ, strămoșești, adj. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; moștenit de la strămoși; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. —
Strămoș +
suf. -
esc.