strămoș - explicat in DEX

strămoș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oase, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintași care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbun (2). – Stră- + moș.

strămoș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strămóș s. m., pl. strămóși

strămoș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strămoș m. străbun: din moși stră¬moși [V. moș (cf. străbun)).

strămoș (Dicționaru limbii românești, 1939)
strămóș, -oáșă s. (stră- și moș). Străbun, rudă îndepărtată din care te scoborĭ tu în linie dreaptă: Romaniĭ îs strămoșiĭ Românilor. Din moșĭ strămoșĭ, din noaptea timpurilor: Românii îs în Dacia din moșĭ strămoșĭ, acest obiceĭ e din moșĭ strămoșĭ (tradițional). V. get-beget.

strămoș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oașe, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și din care descind membrii aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintașii unui neam, unui popor care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbunic (1). — Pref. stră- + moș.