străinătate - explicat in DEX

străinătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂINĂTATE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.

străinătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắți

străinătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate.

străinătate (Dicționaru limbii românești, 1939)
străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-.

străinătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. — Var.: (pop.) streinătáte s. f.] — Străin + suf. -ătate.