străgăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STRĂGĂNÍ, străgănesc, vb. IV.
Tranz. A sâcâi pe cineva (purtându-l de colo până colo). –
V. tărăgăni.străgănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)străgănì v. a amâna după plac, a purta cu vorba:
să mai străgănesc pe vinovat CAR. [V.
trăgănì].