străfulgerà - explicat in DEX

străfulgera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂFULGERÁ, pers. 3 străfúlgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + fulgera.

străfulgera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
străfulgerá (a ~) vb., ind. prez. 3 străfúlgeră

străfulgerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
străfulgerà v. a arunca fulgere.

străfulgera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂFULGERÁ, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. — Pref. stră- + fulgera.