străduță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂDÚȚĂ,străduțe, s. f. Diminutiv al lui stradă; stradelă. – Stradă + suf. -uță.
străduță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strădúță s. f., g.-d. art. strădúței; pl. strădúțe
străduță(Dicționaru limbii românești, 1939) strădúță V. stradelă.
străduță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRĂDÚȚĂ,străduțe, s. f. Diminutiv al lui stradă; stradelă. — Stradă + suf. -uță.