strâmtoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦
P. gener. Loc îngust.
2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
3. Faptul de a fi strâmt.
4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). –
Strâmt +
suf. -oare.strâmtoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)strâmtoare, strâmtori s. f. (er.) vagin.
strâmtoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strâmtoáre s. f.,
g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste, brațe de mare)
pl. strâmtóristrâmtoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strâmtoare f
1. loc strâmt sau înfundat între doi munți:
strâmtoarea Termopilelor; 2. braț îngust de mare între două uscaturi:
strâmtoarea de Gibraltar; 3. fig. lipsă mare:
se află în mare strâmtoare.strâmtoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦
P. gener. Loc îngust.
2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
3. Faptul de a fi strâmt.
4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). —
Strâmt +
suf. -
oare.