strâmticel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRÂMTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,strâmticei, -ele, adj. Diminutiv al lui strâmt; strâmtuț. – Strâmt + suf. -icel.
strâmticel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !strâmticél adj. m., pl. strâmticéi; f. strâmticícă, pl. strâmticéle
strâmticel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRÂMTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,strâmticei, -ele, adj. Diminutiv al lui strâmt; strâmtuț. — Strâmt + suf. -icel.