strivi - explicat in DEX

strivi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.

strivi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).

strivi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
striví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 să striveáscă

strivi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRIVÍ, strivesc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. — Din sl. sutryvati.

strivì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].