strivitor - explicat in DEX

strivitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.

strivitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. și pl. strivitoáre

strivitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. — Strivi + suf. -tor.