striu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIU, striuri, s. n. Fiecare dintre șanțurile mici și paralele de pe suprafața unui obiect, a unei roci etc. – Din
fr. strie.striu (Dicționar de neologisme, 1986)STRIU s.n. Fiecare dintre șanțurile mici, paralele, executate pe suprafața unui element de construcție, unei piese etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. [< fr.
strie].
striu (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRIU s. n. fiecare dintre șanțurile mici, paralele, pe suprafața unui element de construcție, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr.
strie)
striu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)striu [
pron. striu]
s. n.,
art. stríul; pl. stríuristriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIU, striuri, s. n. Fiecare dintre șanțurile mici și paralele de pe suprafața unui obiect, a unei roci etc. — Din
fr. strie.