strigiformă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La
pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari, așezați în față, cu ciocul puternic; (și la
sg.) pasăre din acest ordin. – Din
fr. strigiformes.strigiformă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strigifórmă s. f.,
g.-d. art. strigifórmei; pl. strigifórmestrigiformă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La
pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari și cu ciocul puternic; (și la
sg.) pasăre din acest ordin. — Din
fr. strigiforme.