stricnină - explicat in DEX

stricnină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRICNÍNĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), întrebuințată în medicină ca tonic cardiac și respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine.

stricnină (Dicționar de neologisme, 1986)
STRICNÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică și întrebuințat în medicină ca tonic cardiac și respirator. [< fr. strychnine, cf. gr. strycnos – nucă vomică].

stricnină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine)

stricnină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stricnínă s. f., g.-d. art. stricnínei

stricnină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stricnină f. alcaloid vegetal foarte veninos, extras din nuca vomică.

stricnină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stricnínă f., pl. e și ĭ (lat strychnos, [d. vgr. stryhnos, plantă solanee], numele științific al planteĭ care produce nuca vomică saŭ turta lupuluĭ). Chim. Un alcaloid vegetal solid, incolor, inodor, amar și foarte veninos.

stricnină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRICNÍNĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), folosită în medicină ca tonic cardiac și respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. — Din fr. strychnine.