striație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIÁȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [
Pr.:
stri-a-. –
Var.:
striațiúne s. f.] – Din
fr. striation.striație (Dicționar de neologisme, 1986)STRIÁȚIE s.f. Dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. ♦ (
La pl.) Sistem de asemenea dungi. [Gen.
-iei, var.
striațiune s.f. / < fr.
striation].
striație (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRIÁȚIE s. f. dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. (< fr.
striation)
striație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)striáție (stri-a-ți-e) s. f.,
art. striáția (-ți-a), g.-d. art. striáției; pl. striáții, art. striáțiile (-ți-i-)striație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIÁȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [
Pr.:
stri-a-. —
Var.:
striațiúne s. f.] — Din
fr. striation.