stria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIÁ, striez, vb. I.
Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [
Pr.:
stri-a] – Din
fr. strier.stria (Dicționar de neologisme, 1986)STRIÁ vb. I. tr. A executa striații pe suprafața unui obiect. [Pron.
stri-a, p.i. 3,6
-iază. / < fr.
strier].
stria (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRIÁ vb. tr. a executa striații pe suprafața unui obiect. (< fr.
strier)
stria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)striá (a ~) (stri-a) vb.,
ind. prez. 3
striáză, 1
pl. striém (stri-em); conj. prez. 3
să striéze; ger. striínd (stri-ind)stria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIÁ, striez, vb. I.
Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [
Pr.:
stri-a] — Din
fr. strier.