strangulație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRANGULÁȚIE,strangulații, s. f. (Rar) Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio.
strangulație(Dicționar de neologisme, 1986) STRANGULÁȚIEs.f. (Rar) Strangulare. [Gen. -iei, var. strangulațiune s.f. / cf. lat. strangulatio, fr. strangulation].
strangulație(Marele dicționar de neologisme, 2000) STRANGULÁȚIEs. f. strangulare. (< fr. strangulation, lat. strangulatio)
strangulație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stranguláție(-ți-e) s. f., art. stranguláția (-ți-a), g.-d. art. stranguláției; pl. stranguláții, art. stranguláțiile (-ți-i-)
strangulație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRANGULÁȚIE,strangulații, s. f. Strangulare. — Din fr. strangulation, lat. strangulatio.