strangulare - explicat in DEX

strangulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula.

strangulare (Dicționar de neologisme, 1986)
STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].

strangulare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRANGULÁRE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)

strangulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stranguláre s. f., g.-d. art. strangulắrii; pl. strangulắri

strangulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] — V. strangula.