straiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRÁIȚĂ,straițe, s. f. (Reg.) Traistă. – Cf. alb. strajcë.
straiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stráiță (reg.) s. f., g.-d. art. stráiței; pl. stráițe
straiță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) straiță f. Tr. traistă: o straiță de ceapă. [Albanez STRAIȚA].
straiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRÁIȚĂ,straițe, s. f. (Reg.) Traistă. — Cf. alb. strajcë.