străghiață (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)străghiáță, s. f. – Caș, brînză de vaci. –
Var. stereghiață, Banat
străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origien incertă. După Pascu, I, 68 și
Arch. Rom., VI, 265, din
lat. (lac) *extracoagulatum › *
extracaglata ›
*extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea,
GS, III, 428 și Giuglea,
Dacor., III, 617, în loc de
lac strangulatum. Mai probabil
der. de la
stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. –
Der. străgheța, vb. (
Olt., a coagula).