strănepot - explicat in DEX

strănepot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Stră- + nepot.

strănepot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strănepót s. m., pl. strănepóți

strănepot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strănepot m. 1. fiu de nepot sau de nepoată; 2. pl. posteritatea cea mai depărtată, urmașii îndepărtați: strănepoții noștri.

strănepot (Dicționaru limbii românești, 1939)
strănepót, -oátă s. (stră- și nepot). Fiu fiuluĭ saŭ maĭ departe în linie dreaptă. Pl. Urmașĭ, descedențĭ.

strănepot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, s.m,, s. f. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunicii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. — Pref. stră- + nepot.