strămoșește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂMOȘÉȘTE adv. Ca strămoșii, după obiceiul strămoșilor. –
Strămoș +
suf. -ește.strămoșește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strămoșéște adv.strămoșește (Dicționaru limbii românești, 1939)strămoșéște adv. Ca strămoșiĭ, conform tradițiuniĭ:
a sărba strămoșește.strămoșește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂMOȘÉȘTE adv. Ca strămoșii, după obiceiul strămoșilor. —
Strămoș+
suf. -
ește.