strălumina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I.
Intranz. și
tranz. (Rar) A lumina puternic. –
Stră- +
lumina.strălumina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străluminá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
strălumineázăstrălumina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I.
Intranz. și
tranz. (Rar) A lumina puternic. —
Pref. stră- +
lumina.