străjerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂJERÍE s. f. Organizație pentru tineret creată de regele Carol al II-lea. –
Străjer +
suf. -ie.străjerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străjeríe (
înv.)
s. f.,
art. străjería, g.-d. străjeríi, art. străjeríeistrăjerie (Dicționaru limbii românești, 1939)străjeríe f. Calitatea de străjer. Organizațiunea Străjiĭ Țăriĭ.
străjerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂJERÍE s. f. (
înv.) Organizație pentru tineret creată de regele Carol al II-lea, care a activat între 1937 și 1940. —
Străjer +
suf. -
ie.