străgheată (Dicționaru limbii românești, 1939)
străgheátă f., pl. ele, ca cleată- clele, și ețĭ, ca săgeată-săgețĭ (lat *extra-coagulata orĭ strangulata. V. coagulez). Trans. Ban. Lapte închegat nescurs încă de zer. – În Meh. -eață, pl. ețĭ (format din pl. saŭ infl. de gheață), despre lapte, sînge, răciturĭ.