străgăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STRĂGĂNEÁLĂ1 s. f. v. tărăgăneală.străgăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STRĂGĂNEÁLĂ2, străgăneli, s. f. Faptul de
a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sâcâială.
străgăneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)străgăneală f. șicană, piedecă:
să întâmpine tot felul de străgăneli ISP.
străgăneală (Dicționaru limbii românești, 1939)străgăneálă, -
ésc V.
trăgăneală, -nez.